Cauciuc sintetic
Un cauciuc sintetic este un produs elastomer de origine artificială. Cauciucurile sintetice sunt polimeri sintetizați chimic din subproduse petroliere. Prezintă o gamă largă de proprietăți fizice și chimice care pot îmbunătăți fiabilitatea unui anumit produs sau a unei anumite aplicații. Cauciucurile sintetice sunt superioare cauciucurilor naturale în două aspecte majore: stabilitatea termică și rezistența la uleiuri și compuși analogi.[1] Sunt mai rezistente la agenții oxidanți, cum ar fi oxigenul și ozonul, care pot reduce durata de viață a produselor, cum ar fi anvelopele.
Tipuri[modificare | modificare sursă]
Cel mai frecvent utilizat cauciuc sintetic este cauciucul butadien-stirenic (Buna S), obținut prin copolimerizarea stirenului cu 1,3-butadiena. Alte exemple includ:
- poliizopren, obținut prin polimerizarea izoprenului
- neopren (policloropren), obținut prin polimerizarea 2-clorobutadienei
- butadien-acrilonitril (Buna N), obținut prin polimerizarea cianobutadienă sau 2-propennitril și butadienă
Multe variante ale acestora pot fi preparate cu amestecuri de monomeri și cu diferiți catalizatori care permit controlul stereochimiei (este importantă izomeria cis-trans).[2]
-
Butadien-stiren -
Neopren -
Butadien-acrilonitril
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Threadingham, Desmond; Obrecht, Werner; Wieder, Wolfgang (), Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a23_239.pub5
- ^ Greve, Heinz-Hermann; Threadingham, Desmond (), „Rubber, 1. Survey”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a23_221
